Cazuri de nedemnitate

Daca defunctul nu a dispus altfel prin testament, patrimoniul acestuia se transmite prin mostenire legala. In cazul existentei unui testament, o parte din patrimoniu se transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta prin mostenire legala. In situatia in care nu se poate stabili daca un mostenitor a supravietuit altuia, acesta nu-l poate mosteni pe celalalt.
Este nedemn de a mosteni, fiind inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara:
- cel condamnat penal pentru intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea;
- cel condamnat penal, care a incercat sa ucida un succesibil inainte de deschiderea succesiunii, daca acesta ar fi inlaturat sau restrans vocatia la mostenire a faptuitorului;
- cel condamnat penal pentru savarsirea cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea, a unor fapte grave de violenta fizica sau morala, ori a unor fapte care au determinat moartea victimei;
- cel care a ascuns, a alterat, distrus sau falsificat testamentul defunctului;
- cel care l-a impiedicat pe testator sa intocmeasca, sa modifice sau sa-si revoce testamentul prin dol sau violenta.
Oricare succesibil poate solicta in instanta declararea nedemnitatii in termen de un an de la deschiderea mostenirii, sub sanctiunea decaderii. Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, admnistie dupa condamnare, gratiere sau prescriptia executarii pedepsei.

Mostenirea legala

Mostenirea legala se cuvine, in ordine: sotului supravietuitor si rudelor defunctului:
- clasa intai: descendentii;
- clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati;
- clasa a treia: ascendentii ordinari;
- clasa a patra: colateralii ordinari.
In lipsa mostenitorilor legali, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orasului sau municipiului.
Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal, daca legea nu prevede altfel.
La mostenire pot veni prin reprezentare succesorala numai descendentii copiilor defunctului si cei ai fratilor ori surorilor acestuia.

Sotul supravietuitor

Sotul supravietuitor il mosteneste pe cel decedat daca nu era divortat de acesta, fiind chemat la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali. Cota sotului supravietuitor este:
- un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
- o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati ai defunctului;
- o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati ai defunctului;
- trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendentii ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
Sotul supravietuitor are un drept de abitatie asupra locuintei (gratuit, inalienabil si insesizabil) asupra caruia nu este titular, ce poate fi inlaturat prin punerea la dispozitie a unei alte locuinte corespunzatoare de catre mostenitorii interesati. Dreptul de abitatie se stinge in urma partajului, dar nu mai devreme de un an de la deschiderea mostenirii. De asemenea, se poate stinge in cazul in care sotul supravietuitor se recasatoreste mai devreme de un an de la deces.
In concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului se bucura de trei sferturi din mostenire.

Ascendenti privilegiati si colateralii privilegiati

Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului.
Colateralii privilegiati ai defunctului sunt fratii, surorile si copiii acestora, pana la gradul al patrulea de rudenie, inclusiv.
Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati vin la mostenire, daca descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni.
In concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor beneficiaza doar de o treime din mostenire.
In concurs fie cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor beneficiaza de o jumatate din mostenire.
Intre acestia, mostenirea se imparte in mod egal.

Ascendentii ordinari

Ascendentii ordinari sunt rudele in linie dreapta ascendenta ale defunctului, cu exceptia parintilor acestuia. Ei vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile pentru a mosteni. In concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii privilegiati culeg un sfert din mostenire – indiferent de numarul lor -, pe care o impart in mod egal.

Colateralii ordinari

Colateralii ordinari – care vin la mostenire in ordinea gradului de rudenie – sunt rudele colaterale ale defunctului, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati. Acestia vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati si ascendentii ordinari nu indeplinesc conditiile de mostenitori. In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari culeg un sfert din mostenire – indiferent de numarul lor -, pe care o impart in mod egal.

Cum spuneam, legiuitorul a men]inut vechea prevedere a conditiei ad validitatem, stipulata in noul Cod civil la art. 1.011. – (1): Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute. La fel si promisiunea de donatie, sub aceeasi sanctiune. Nefiind supuse acestei dispozitii donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale. Sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei, bunurile mobile trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar si sub semnatura privata. Bunurile mobile corporale pot fi donate si prin dar manual, daca sunt de valoare redusa, tinandu-se cont si de starea materiala a donatorului.
Contractul de donatie este autentificat de notar, care inscrie actul de indata in registrul national notarial tinut in format electronic. In cartea funciara, dispozitiile in materie raman aplicabile.
Potrivit art. 1.013. – (1) Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostiinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii. De asemenea, oferta nu poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei, insa mostenitorii acestuia pot comunica o eventuala acceptare anterioara.
In caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donatie nu confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea promisiunii.
Ar mai fi de mentionat ca este lovita de nulitate absoluta donatia care:
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului;
b) impune donatorului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;
c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti.

Hotararile CEDO, traduse si revizuite in limba romana, vor fi publicate pe site-urile web oficiale ale CSM, MAE si IER, precum si in „Monitorul Oficial al Romaniei”.

Colaborarea intre cele trei institutii va avea in vedere, deopotriva, elaborarea, publicarea si distribuirea catre magistrati si alte categorii de persoane interesate a unor culegeri, sinteze si alte materiale documentare avand continut de informare cu privire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si organizarea de mese rotunde, dezbateri si conferinte pe aceeasi problematica.

1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau/si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii si a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Printre infractiunile incriminate in noul Cod penal, ce aduc atingere domiciliului si vietii private (precum violarea domiciliului, violarea sediului profesional si divulgarea secretului profesional) recentele completari includ si infractiunea privind violarea vietii private. Potrivit art. 226, sunt pedepsite cu pedepse de la trei luni la cinci ani sau cu amenda o serie de incalcari ale drepturilor omului, dupa cum urmeaza:
- Atingerea adusa vietii private, fara drept, prin fotografierea, captarea sau inregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau inregistrarea audio a unei persoane aflate intr-o locuinta sau incapere ori dependinta tinand de aceasta sau a unei convorbiri private (…)
- Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevazute la alin. (1) catre o alta persoana sau catre public (…)
- Plasarea, fara drept, de mijloace tehnice de inregistrare audio sau video, in scopul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) si (2) (…)

Actiunea penala in cazul infratiunilor prezentate anterior se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. De asemenea, nu constituie infractiune fapta savarsita:

- de catre cel care a participat la intalnirea cu persoana vatamata in cadrul careia au fost surpinse sunetele, convorbirile sau imaginile, daca justifica un interes legitim;
- daca persoana vatamata a actionat explicit cu intentia de a fi vazuta ori auzita de faptuitor;
- daca faptuitorul surprinde savarsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savarsirii unei infractiuni;
- daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare prezinta avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vatamate.

Si Codul civil roman contine unele prevederi incidente art. 8 al Conventiei Europene, cu privire la respectul vietii private si a demnitatii persoanei umane, ce completeaza, dar nu pot ingradi, drepturile fundamentale ale omului. Dintre acestea remarcam dreptul la libera exprimare, ce poate fi totusi limitat, ca exceptie, in urmatoarele doua situatii:
Atunci cand atingerile sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte sau cand drepturile si libertatile constitutionale sunt exercitate cu buna-credinta, cu respectarea pactelor si conventiilor internationale.

In privinta filiatiei, daca in cazul mamei aceasta rezulta din efectul nasterii (putand fi stabilita ulterior si prin recunoastere ori prin hotarare judecatoreasca), in ceea ce priveste filiatia tatalui exista alte doua situatii: prin efectul prezumtiei de paternitate, in cadrul casatoriei valabil incheiate, ori prin recunoastere sau prin hotararea judecatoreasca, in afara casatoriei. Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele lui de catre mama, chiar daca este minora, sau de reprezentantul lui legal.
Paternitatea poate fi contestata, daca se considera ca sotul mamei nu putea fi tatal copilului din motive bine intemeiate. Actele care trebuie prezentate in aceasta situatie sunt certificatul medical constatator al nasterii si expertiza medico-legala de stabilire a filiatiei. In lipsa expertizei, mai pot fi utilizate si alte mijloace de proba, inclusiv posesia de stat. Potrivit art. 410. – (1):
Posesia de stat este starea de fapt care indica legaturile de filiatie si rudenie dintre copil si familia din care se pretinde ca face parte. Ea consta, in principal, in oricare dintre urmatoarele imprejurari:
a) o persoana se comporta fata de copil ca fiind al sau, ingrijindu-se de cresterea si educarea sa, iar copilul se comporta fata de aceasta persoana ca fiind parintele sau;
b) copilul este recunoscut de catre familie, in societate si, cand este cazul, de catre autoritatile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde ca este parintele sau;
c) copilul poarta numele persoanei despre care se pretinde ca este parintele sau.
Dovada maternitatii, in situatia in care nu exista un certificat constatator al nasterii ori se contesta realitatea celor inscrise in acesta, se face printr-o actiune in stabilirea filiatiei materne, putand fi administrate orice mijloace de proba. Dreptul la actiune in stabilirea maternitatii apartine copilului si se porneste in numele acestuia de catre reprezentantul legal. Totodata, actiunea poate fi pornita si de mostenitorii copilului, in conditiile legii, si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.

Reproducerea umana asistata medical cu tert dobanditor

Un astfel de mod de reproducere a unui copil nu determina nicio legatura de filiatie intre copil si donator, iar impotriva acestuia din urma nu poate fi pornita nicio actiune in raspundere. Legiuitorul stabilieste fara echivoc faptul ca parinti nu pot fi decat un barbat si o femeie, ori o femeie singura. Altfel spus, aducerea pe lume a unui copil prin reproducere asistata este interzisa persoanelor de acelasi sex sau barbatilor singuri.
Inainte de a recurge la aceasta metoda de reproducere, parintii trebuie sa isi dea consimtamantul, in conditii de deplina confidentialitate, in fata notarului public. Acesta le va explica amanuntit toate consecintele actului lor cu privire la filiatie. In cazul in care doar sotia si-a dat consimtamantul privind reproducerea asistata medical cu tert dobanditor, sotul poate tagadui paternitatea copilului, in conditiile legii.
Pentru crearea unui cadru complet privind reproducerea asistata medical cu tert dobanditor, respectiv: regimul juridic, asigurarea confidentialitatii informatiilor, precum si modul de transmitere a acestora, urmeaza sa se initieze si sa se adopte o lege speciala.

Logodna nu este supusa niciunei formalitati (la fel si ruperea acesteia), putand avea loc in orice cadru festiv, familial sau la biserica. Caz in care preotul le da viitorilor soti cateva povete si le tine o slujba, in prezenta rudelor si prietenilor, in cadru restrans. Nu vor lipsi doua lumanari simple, de regula albe, verighetele (de preferat din argint, nu cele de cununie) si nasii, de obicei aceiasi care urmeaza sa-i cunune pe logodnici. Dupa care urmeaza distractia. Incheierea logodnei poate fi probata ulterior prin orice mijloc de proba, in cazul in care se ajunge la divergente.

La ruperea logodnei, potrivit art. 268 alin. (1) “sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit in considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, in vederea casatoriei, cu exceptia darurilor obisnuite”. De asemenea, partea care rupe logodna in mod abuziv si fara acordul celeilalte parti poate fi obligata la despagubiri pentru cheltuielile efectuate in vederea casatoriei, in termen de maximum un an de la nedoritul eveniment.

*

In noul Cod civil, casatoria include practici pe baze contractualiste, in sensul ca viitorii soti au posibilitatea incheierii unor conventii matrimoniale sau clauze de preciput (drept acordat unei persoane de a lua o anumita parte dintr-un bun inainte de partaj). Daca pana acum, la desfacerea casatoriei, bunurile se imparteau in mod egal intre soti, din octombrie 2011 s-au introdus in legislatie contractele prenuptiale, denumite “conventii matrimoniale”. Care intelegeri notariale stabilesc modul de partajare a bunurilor dobandite dupa incheierea casatoriei de cei doi soti. In acest sens, exista trei variante:

1) regimul comunitatii legale;

2) regimul separatiei bunurilor;

3) regimul comunitatii conventionale.

Prima varianta include prevederile actuale ale partajarii bunurilor dobandite in timpul casatoriei, in sensul ca sotii si le vor imparti in mod egal, independent de cuantumul contributiei materiale avute la dobandirea acestora.

Cea de-a doua varianta se refera la posibilitatea ca bunurile realizate post-casatorie sa revina, in caz de divort, celui care le-a dobandit in mod efectiv.

Iar cea de-a treia consta in libertatea sotilor de a opta ca bunurile comune sa urmeze un regim juridic de coproprietate bazat pe cuantumul contributiei fiecaruia la dobandirea acestora, eventual pe procente.

Potrivit noilor reglementari, conventia matrimoniala dintre soti poate include si bunurile avute de fiecare inainte de casatorie, prevedere care in Codul civil din 1954 nu exista.

Totodata, trebuie precizat ca, in lipsa unei conventii matrimoniale valabil autentificate la notariat – supusa publicitatii prin inscrierea in Registrul national al regimurilor matrimoniale, tinut in format electronic de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania -, sub sanctiunea nulitatii absolute, bunurile comune vor fi partajate intre soti in mod egal, ca prezumtie legala ce poate fi, insa, rasturnata prin dovada contrara.

In privinta numelui, sotii pot opta in comun sau independent unul fata de celalalt in privinta unui nume comun, a mentinerii numelui avut anterior sau a numelor reunite.

O alta noutate notabila se refera la exercitarea dreptului de dispozitie al sotilor cu privire la bunurile lor, in ideea ca fiecare este liber sa incheie acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane, fiind inlaturata inclusiv interdictia cu privire la vanzarea intre soti existenta in vechiul drept al familiei.

Pentru o mai buna intelegere a noilor reglementari cu caracter penal, vom reproduce textul art. 277, intitulat:

Compromiterea intereselor justitiei

(1) Divulgarea, fara drept, de informatii confidentiale privind data, timpul locul, modul sau mijloacele prin care urmeaza sa se administreze o proba, de catre un magistrat sau alt functionar public care a luat cunostinta de acestea in virtutea functiei, daca prin aceasta poate fi ingreunata sau impiedicata urmarirea penala, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(2) Dezvaluirea, fara drept, de mijloace de proba sau de inscrisuri oficiale dintr-o cauza penala, inainte de a se dispune o solutie de netrimitere in judecata ori de solutionare definitiva a cauzei, de catre un functionar care a luat cunostinta de acestea in virtutea functiei, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.

(3) Dezvaluirea, fara drept, de informatii dintr-o cauza penala, de catre un martor, expert sau interpret, atunci cand aceasta interdictie este impusa de legea de procedura penala, se pedepseste cu inchisoare de le o luna la un an sau cu amenda.

(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvaluite acte sau activitati ilegale comise de autoritati intr-o cauza penala.

De la bun inceput e de apreciat ca noua incriminare se inscrie in randul infractiunilor de mare gravitate, fiind un obstacol fata de insasi infaptuirea justitiei, de care depinde ordinea sociala in statul de drept. Legiuitorul a avut in vedere, la promulgarea art. 277, impiedicarea scurgerilor de informatii si date ce pot dauna administrarii de probe intr-un dosar penal. Este de notorietate faptul ca multe probe ajung in presa scrisa ori pe posturile de televiziune, inainte ca vreo instanta de judecata sa fi fost sesizata, ceea ce poate zadarnici sau influenta negativ actul de justitie. Desigur, aceasta noua infractiune nu va fi in masura sa anihileze complet fenomenul, cata vreme jurnalistul are dreptul de a-si proteja sursele, dar constituie, totusi, un pas inainte in sensul respectului si autoritatii ce trebuie acordate infaptuirii actului de justitie. Printre altele, sunt vizate datele ce trebuie sa ramana confidentiale privind efectuarea de perchezitii, autorizatiile de interceptare si inregistrare a convorbirilor sau comunicarilor prin telefon sau alte mijloace, ori inscrisurile oficiale dintr-o cauza penala.

Mai trebuie precizat ca, in ciuda faptului ca informatiile, mijloacele de proba ori inscrisurile oficiale dintr-o cauza penala nu au un caracter de secret de stat, ele atrag – potrivit noii incriminari – raspunderea penala, daca sunt dezvaluite sau divulgate in timpul cercetarii penale sau, dupa caz, pana la solutionarea definitiva a spetei de catre judecator.

La alin. (4), legiuitorul a avut in vedere si situatia in care dezvaluirile vizeaza activitati vadit ilegale comise de autoritati, fapta care exonereaza de raspundere penala, actiunea ce rezulta punandu-se in miscare din oficiu. Cu toate acestea, reglementarea este destul de vaga, putand da nastere la interpretari si controverse, cel putin din doua motive.

1. Cine va stabili daca atari dezvaluiri vizeaza sau nu activitati vadit ilegale? Instanta de judecata, ar fi raspunsul potrivit. Asa e, insa in acest mod urmarirea penala in sine va fi compromisa, denaturata, din momentul in care aceasta cauza secundara va ajunge in sedinta publica de judecata, pentru stabilirea incidentei sau nu a alin. (4).

2. Desi acelasi alineat al art. 277 dezincrimineaza divulgarea ori dezvaluirea de activitati ilegale comise de autoritati, cel anterior, Presiuni asupra justitiei se situeaza pe o pozitie contrara foarte sensibila.

Art. 276

Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare in curs, face declaratii publice nereale referitoare la savarsirea, de catre judecator sau de organele de urmarire penala, a unei infractiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, in scopul de a influenta sau intimida, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Rezervele noastre cu privire la acest aspect au in vedere subiectivitatea cu care poate fi interpretata fapta ce nu este incriminata de art. 277 alin. (4), in comparatie cu cea incriminata, continuta de art. 276, sau invers. Moment in care poate lua nastere o noua cauza penala, adiacenta spetei principale instrumentate de procuror. Pentru ca judecatorul este chemat sa se pronunte in ce masura actiunea de divulgare sau dezvaluire a unor informatii a avut drept urmare ingreunarea sau impiedicarea urmaririi penale principale, pe baza unor premise destul de fragile.

O alta problema a temei in discutie o reprezinta limitele dintre actiunea de divulgare si cea de dezvaluire, dat fiind faptul ca solutia de netrimitere in judecata este dispusa numai de procuror, iar solutia definitiva in cauza este un atribut al judecatorului. Asadar, divulgarea are o arie de interpretare in timp mai restransa decat dezvaluirea. Daca prima actiune poate avea ca efect doar ingreunarea sau impiedicarea urmaririi penale, cea de-a doua poate fi incriminata pana la solutionarea definitiva a cauzei de catre instanta de judecata. Moment in care dezvaluirea, chiar si prin intermediul presei, va deveni perimata, neproducand practic vreun efect in cazul in care se vor aduce in atentia opiniei publice prezumtive acte sau activitati ilegale comise de autoritati in cursul cercetarii penale.

Cu toate acestea, chiar si in pofida art. 276 – Presiuni la adresa justitiei, nu trebuie omis faptul ca incriminarea cu privire la compromiterea intereselor justitiei nu ii vizeaza pe jurnalisti sau alte persoane, ci doar pe magistrati, functionari publici care au acces la informatii in virtutea functiei pe care o exercita, martorii in cauza, experti si interpreti. Totusi, la savarsirea infractiunii pot lua parte si alte persoane (instigatori, complici), fara vreo calitate dintre cele enuntate anterior.

Sa mai adaugam ca actele premergatoare incidente noii infractiuni nu sunt incriminate, tentativa nu se pedepseste, fapta putand avea caracterul infractiunii continuate numai cu indeplinirea cerintelor art. 35 alin. 1 Cod penal.

* Cetatenii care nu platesc prima de asigurare nu pot fi amendati de catre primarii decat incepand cu luna august 2012

* Actul normativ este sabotat atat de companiile de asigurari implicate sau neimplicate in colectarea sumelor de bani de la populatie, cat si de autoritatile publice centrale ori locale

Biroul de Avocat Bogdan Ionescu si Asociatii ofera consultanta

si reprezentare in fata instantelor judecatoresti impotriva

abuzurilor la care pot fi supusi proprietarii de locuinte

FONDUL PROBLEMEI

La fiecare dezastru natural de genul cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor, Guvernul s-a vazut pus in situatia de a ajuta populatia sinistrata din fondurile proprii de rezerva. Din cvarii motive, acest ajutor ori a ajuns cu intarziere si mult diminuat la oameni, ori a incaput pe mana unora care nu-l meritau defel. Motiv din care executivul s-a ales si cu banii dati, si cu oprobiul cetatenilor ajunsi in nevoie.

Incepand de prin 2006, puterea politica s-a aplecat asupra unei modalitati prin care sa nu mai cheltuie acesti bani si nici sa nu se mai aleaga cu critici, inventand o noua taxa de solidaritate. Prin care toti cei aproximativ 8,3 milioane de proprietari de locuinte sa plateasca o taxa cuprinsa intre echivalentul a 10 – 20 de euro pe an, din care sa fie despagubiti cei calamitati in caz de dezastru natural. Asemenea initiative au mai fost puse in aplicare si in alte tari, printre care si Turcia, toate fiind soldate cu esecuri, in sensul ca colectarea de bani de la populatie n-a depasit in niciun caz procentul de 15%.

MIEZUL PROBLEMEI

Pentru gestionarea acestei laboriase activitati s-a constituit PAID (Pool de Asigurare Impotriva Dezastrelor), sub forma de societate comerciala de asigurare-reasigurare. In componenta careia s-au inscris 13 companii de asigurari ce activeaza in Romania (depunand un capital de 4,55 milioane de euro), dupa cum urmeaza:

1. Astra – 15%

2. Groupama – 15%

3. Platinum – 15%

4. Uniqa

5. Generali

6. Ardaf

7. Euroins

8. Carpatica

9. Grawe

10. Credit Europe

11. ABC

12. Certasig

13. City Insurance

Din cele 8,3 milioane de locuinte ridicate pe teritoriul Romaniei – potrivit datelor statistice – 65% sunt din caramida si beton, iar 35% din lemn paianta sau chirpici. Proprietarii primei categorii de persoane sunt obligati sa achite echilalentul a 20 de euro pe an pentru a-si asigura locuinta, iar ceilalti – 10 euro. Despagubirile acordate in caz de dezastru total se ridica la 20.000 de euro, respectiv 10.000 de euro. Cine nu intelege sa plateasca risca amenzi cuprinse intre 100 si 500 de lei, ce vor fi aplicate de autoritatile publice locale. Legea nu distinge in ce conturi vor ajunge aceste amenzi; vor ajunge la PAID, ori vor ramane la primarii? In prima situatie, autoritatile locale vor fi obligate sa lucreze gratuit spre bunastarea unei societati private, ceea ce nu este nici normal, nici legal. De precizat ca proprietarul care detine o asigurare facultativa la una dintre cele 13 societati de asigurare mentionate sau la alta, care acopera si cele trei riscuri de dezastru – cutremur, alunecare de teren ori iunundatie – nu mai este chemat sa se asigura si in mod obligatoriu, prin intermediul PAID (prevedere adugata la lege abia in cursul anului 2011).

CRITICI

Legiuitorul si Presedentia au promulgat Legea nr. 260/2008, modificata si republicata, fara a tine cont de o serie de prevederi legislative, inclusiv constitutionale, care o fac cel putin controversata, daca nu chiar nelegala. Dintre care mentionam:

- Proprietarii de locuinta, indiferent daca detin o garsoniera intr-un bloc al unui mic oras de provincie ori o vila construita ilegal pe marginea unui rau sunt obligati sa plateasca tot 20 de euro/an. Desigur, in caz de dezastru total, despagubirea va fi de maximum 20.000 de euro. Numai ca efortul de solidaritate al primei categorii este incoparabil cu al celei de a doua. Pe de alta parte, la ora actuala, cu maximum de despabuire cu greu pot fi ridicate doua camere undeva la tara. Altfel spus, unii sunt chemati sa fie mai solidari decat altii.

- In Romania exista zone unde cetatenii n-au fost nicicand calamitati, care si-au ridicat asezarile departe de riscurile naturale la care ne referim. Spre exemplu, doar 360.000 de locuinte din tara se afla intr-un perimetru unde exista risc de inundatii. Ceea ce inseamna ca proprietarii restului de aproape opt milioane vor trebui sa plateasca cotizatii de solidaritate, doar pentru a absolvi Guvernul de asemenea efort. Moment in care ne putem imagina ca taxele incasate in cadrul Pool-ului de asigurare de la toti proprietarii pot ajunge la cifre mult mai mari decat eventualele despagubiri acordate sinistratilor. Caz in care actionarii PAID vor incasa dividende frumusele. Ba chiar pot, la sfarsit de an, sa majoreze taxa de solidaritate – cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor -, in functie de propriile interese.

- Pentru persoanele asistate social, autoritatile locale sunt cele chemate sa achite taxa de solidaritate aferenta. Numai ca acest lucru este imposibil la ora actuala, deoarece asemenea cheltuieli n-au fost bugetate la data aprobarii exercitiului. Asta inseamna ca, in ciuda faptului ca legea a intrat in vigoare la 15 iulie 2011, niciun leu nu va putea fi alocat acestui scop din bugetul primariilor, pana la anul. Iar retroactiv nu se poate, ca nu permit alte legi. In aceeasi situatie se afla si autoritatile centrale, care administreaza ori au in proprietate divese locuinte. Iar daca toti cetatenii sunt obligati sa plateasca inclusiv pentru anul in curs, nu de acelasi regim se “bucura” si autoritatile noastre.

DEZINFORMAREA POPULATIEI

Ministerul Administratiei si Internelor a facut public faptul ca termenul limita privind asigurarea obligatorie a locuintelor este 15 iulie 2011. Respectiv ca, de la aceasta data, proprietarii care nu si-au asigurat locuintele sunt pasibili de amenzi – cum spuneam – cuprinse intre 100 si 500 de lei. Lucru complet neadevarat, dupa cum vom demonstra, fara echivoc, in cele ce urmeaza.

Legea nr. 260/2008, modificata si republicata, stipuleaza cu claritate ca obligativitatea incheierii politelor impotriva dezastrelor naturale devine efectiva la 90 de zile de la adoptarea normelor de aplicare ale actului normativ. Iar cum aceste norme au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei abia la data de 6 mai 2011, rezulta ca proprietarii vor putea fi trasi la raspundere contraventionala abia incepand cu data de 6 august 2012, adica atunci cand a expirat un an intreg, iar proprietarul n-a inteles sa se asigure. Si in niciun caz din 15 iulie 2011, cum dezinformeaza MAI populatia.

Ca sa fim si mai expliciti, reproducem din art. 33 al Legii nr. 260/2008: “Pentru primul an, proprietarii de constructii cu destinatia locuinta sunt obligati sa incheie contracte de asigurare obligatorie a locuintelor pana la expirarea unei perioade de un an de la data implinirii termenului prevazut la art. 3 alin. (1)”. La fel, si art. 30 alin. (1) lit. a) al aceluiasi act normativ stipuleaza ca persoanele fizice ori juridice pot fi amedate numai daca a expirat perioada de gratie de un an, respectiv 6 august 2012.

STAREA DE FAPT

La ora actuala, procentul de asigurare obligatorie a locuintelor se situeaza cu mult sub 10%, iar ritmul de colectare nu depaseste 3.000 de polite pe zi. Care polite sunt incheiate de angajatii celor 13 companii de asigurari componente ale PAID. Acestia beneficiaza de un comision de 10% din valoarea politelor incheiate, respectiv doi sau un euro/locuinta. Daca in situatia unor blocuri de 10 etaje, din marile orase, afacerea poate fi profitabila in caz de consens general, nu acelasi lucru se poate spune despre satele si comunele patriei, unde locuintele sunt mai razlete si mai greu accesibile. Fiindca acolo, deplasarea si timpul alocat convingerii cetatenilor de a plati taxa de solidaritate este incomparabil mai anevoioasa.

CONCURENTA NELOIALA SAU ECONOMIE DE PIATA?

Pana in prezent, au existat numeroase cazuri in care agentii de asigurari ai celor 13 companii din cadrul PAID au sabotat Legea nr. 260/2008, in interesul propriu si al firmelor pe care le reprezinta. In sensul ca, dupa ce au prezentat proprietarilor de locuinte riscul la care se expun daca nu incheie asigurari obligatorii impotriva dezastrelor naturale, le-au oferit polite putin mai costisitoare, dar mai avantajoase, ale propriilor companii. Motivul? Comisionul mai substantial si un beneficiu mai mare pentru compania pe care o reprezinta.

Un alt gen de concurenta ce poate fi interpretata drept neloiala dar, dupa parerea noastra, e perfect legala, consta in practica abordata de unele companii de asigurari ce nu fac parte din PAID, dar se ocupa cu asigurarea locuintelor populatiei. Acestea au iesit pe piata, oferind cetatenilor polite tot de 20 de euro pe an, care pe langa cele trei riscuri ale asigurarii obligatorii includ si altele, iar primele de despagubire se ridica la sume mai tentante, de peste 30.000 de euro, fata de maximum 20.000 de euro cat ofera cele 13 companii din cadrul PAID. Iar cum asigurarea facultativa excepteaza obligativitatea politei obligatorii, de ce-ar plati proprietarul aceeasi suma de bani pentru riscuri reduse si despagubiri mai mici?

Mai mentionam ca proprietarii de locuinte inscrise intr-unul dintre gradele de risc seismic nu pot incheia polite de asigurare impotriva dezastrelor naturale, pana la reabilitarea imobilului, deoarece altminteri nu vor fi despagubiti.

CETATENII POT FI VICTIMELE UNOR ABUZURI

Agentii asiguratori din cadrul PAID apeleaza adesea la primarii unor localitati, solicitandu-le sprijinul pentru colectarea primelor de la proprietarii de locuinte, ba chiar cerandu-le sa-i amendeze abuziv pe cei ce nu platesc. Lucru oarecum absurd, deoarece edilii n-au nici cel mai mic interes de a se certa cu alegatorii (numerosi aflati la limita saraciei), mai ales in pragul alegerilor locale, pentru a rotunji conturile asiguratorilor. Multi primari au recunoscut ca nici macar ei nu si-au asigurat locuinta si ca nu au de gand sa-i ajute gratuit pe agentii de asigurari, pentru ca acestia sa incaseze primele si comisioanele aferente. Situatie in care cei ce gestioneaza PAID se tot intreaba ce ar fi de facut in atare situatie. Poate colectarea la nivel national a banilor, odata cu plata impozitelor pe imobile, cum se proceda inainte de 1989, cand cu totii plateam ADAS? Dar si o astfel de solutie ar fi nelegala, deoarece organisme ale statului ar fi obligate sa lucreze pe gratis in folosul unei societati private. Poate obligativitatea asigurarii doar in acele zone unde gradul de pericol de cutremure, alunecari de teren ori inundatii este major? Si ar mai fi alte solutii, asupra carora nu vom mai insista.

In concluzie, proprietarii de locuinta nu pot fi obligati sa-si asigure casele si nici sanctionati contraventional daca n-o fac, pana in august viitor. In caz contrar, denota ca sunt victimele unor abuzuri.

PENTRU PERSOANELE ASISTATE SOCIAL PLATESC AUTORITATILE LOCALE

In ciuda faptului ca Legea nr. 260/2008 prevede cu claritate ca asistatii sociali nu trebuie sa plateasca, polita de asigurare urmand a fi suportata din bugetele locale, Guvernul este pe cale sa comita un nou abuz la lege, printr-o initiativa de data recenta (iulie 2011). Executivul a propus Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale sa achite politele in locul lor, urmand ca sumele respective de bani sa fie deduse din ajutorul social al acestei categorii defavorizate a populatiei. Guvernul n-a omis nici situatia in care un asistat social mai pierde si bruma de bani pe care o primea de la stat, din diverse motive. Astfel, familia acestuia va achita datoria in maximum 3 luni de la incetarea dreptului.

Cum spuneam, cabinetul Emil Boc calca in picioare Legea asigurarii obligatorii a locuintelor care, la art. 3 alin. 4), stipuleaza cu claritate: In cazul persoanelor fizice beneficiare de ajutor social, prima obligatorie se suporta din bugetele locale pe seama sumelor defalcate din venituri ale bugetului de stat. Cu conditia ca acestea, aflate in putere, sa presteze ore de munca in folosul comunitatii.

Altfel spus, ar fi un abuz incalificabil ca si acestor amarati, care isi duc viata sub limita de subzistenta, sa li se ia bani pentru asigurare. Mai mult, ceea ce asistatii sociali care detin o locuinta ar datora, daca Legea nr. 260 n-ar spune altfel, nu le poate fi imputabil altor membrii ai familiei, deoarece inca nu exista un asemenea cadru legal in Romania. Si, cu atat mai putin, nu le pot fi percepute dari unor membrii ai familiei, ascendenti sau descendenti, care nu locuiesc impreuna cu asistatul.

Legislatia romaneasca adopta, incepand cu 1 octombrie 2011, o noua prevedere care pana acum nu a existat in tara noastra, ce se refera la arestul la domiciliu (C.p.p, Titlul V Masurile preventive si alte masuri procedurale, Cap. I – Masuri preventive, Sectiune I, art. 202 si urm.). De masura preventiva se vor bucura suspectul sau inculpatul in sarcina caruia sunt retinute “probe si indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila” ca acesta ar fi savarsit o infractiune. Masura arestului la domiciliu se dispune in mod proportional cu gravitatea acuzatiei, putand fi luata de catre organul de cercetare penala ori de procuror, numai in cursul urmaririi penale, prin ordonanta motivata. De asemenea, mai pot dispune arestul la domiciliu fata de inculpat:

- judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, in procedura de camera preliminara;

- judecatorul de camera preliminara;

- instanta de judecata, in cursul judecatii.

In timpul judecatii, instanta se pronunta asupra masurii preventive in discutie prin incheiere motivata.

Arestul la domiciliu consta in monitorizarea suspectului si inculpatului cu ajutorul unei bratari electronice montate pe mana sau pe picior, dotate cu sistem GPS, astfel incat respectivul sa nu-si poata parasi locuinta fara stirea organelor de cercetare penala. Acest procedeu este des utilizat in toate statele Uniunii Europene si in cele civilizate ale lumii, fata de persoanele care nu au fost condamnate definitiv, ba chiar si in timpul liberarii conditionate ori sub supraveghere. Pe durata acestei masuri preventive, suspectii nu au voie sa ia legatura cu victimele, cu martorii din proces ori cu alte parti implicate in caz.

Noua reglementare este benefica atat pentru suspecti cat si pentru stat. Pe de o parte, inculpatul, daca nu mai beneficiaza total de prezumtia de nevinovatie – de vreme ce impotriva lui a fost declansata cercetarea penala -, macar dispune de o oarecare libertate de miscare si, mai ales, nu mai intra in contact cu starea de detentie, inainte de a fi condamnat definitiv pentru o presupusa infractiune. Pe de alta parte, statul inregistreaza importante economii, deoarece nu va mai supurta cheltuielile detinerii in stare de arest preventiv, singurul efort financiar fiind acela al costului bratarilor electronice si monitorizarii.

De retinut ca arestul preventiv este, de fapt, o masura preventiva intermediara intre starea de arest si libertate, sub control judiciar. Care masura nu se acorda celor acuzati de evadare sau de infractiuni comise impotriva unui membru al familiei.

Titlul V, Cartea a III-a, Despre bunuri

Pentru prima data in tara noastra, Codul civil introduce reglementari precise privind bunurile altuia, ce vor fi aplicate in fiecare situatie in care exista reglementari speciale referitoare la administrarea acestora, dar si in completarea eventualelor reglementari speciale. Noile prevederi sunt stipulate de articolele numerotate de la art. 792 la art. 857, modificand actuala administrare a bunurilor unei persoane de catre un tert, care pana acum s-a realizat, cu predilectie, in baza unui mandat conventional, legal sau judiciar.
Desi in noul Cod legiuitorul nu defineste institutia administrarii bunurilor altuia, precizeaza totusi calitatea de administrator, la art. 792: persoana care este imputernicita, prin legat sau conventie, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu ii apartine.
Astfel, sunt reglementate doua forme de administrare si anume administrarea simpla si administrarea deplina. In timp ce administrarea simpla presupune imputernicirea administratorului de a efectua actele necesare pentru conservarea bunurilor si actele utile pentru ca acestea sa poata fi folosite conform destinatiei lor obisnuite, administrarea deplina presupune si indatorirea administratorului de a exploata in mod profitabil bunurile administrate, de a spori patrimoniul sau de a realiza afectatiunea masei patrimoniale – ceea ce implica si o libertate mai mare a administratorului deplin de a incheia acte de dispozitie privind bunurile administrate. Capitolul al III-lea contine si prevederi referitoare la evitarea conflictelor de interese dintre administrator si cel ale carui bunuri sunt administrate, la separarea bunurilor administratorului de cele administrate, fiind stabilita si posibilitatea administratorului de a sta in justitie pentru orice cerere sau actiune referitoare la administrarea bunurilor si de a interveni in orice cerere sau actiune, avand drept obiect bunurile administrate.
De asemenea, trebuie precizat ca administratorul poate fi ori o persoana fizica, ori o persoana juridica. Cu mentiunea ca, in doctrina provinciei Quebec, persoana fizica poate avea, de regula, calitatea de administrator al bunurilor altuia, imputernicirea persoanei juridice fiind mai degraba o exceptie.

Plasamentelor considerate sigure

In privinta art. 831 – 836 al Sectiunii a 5-a subliniem ca, sunt prezumate a fi sigure, plasamentele stabilite periodic de Banca Nationala a Romaniei si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Administratorul care efectueaza alte plasamente, nefiind autorizat expres de catre beneficiar, raspunde pentru prejudiciul provocat, fara a se tine seama de o eventuala culpa. Astfel de plasamente sunt efectuate de administratorii imputerniciti cu simpla administrare, care trebuie sa tina cont de randament si cresterea estimata a valorii, in asa mod incat sa realizeze un portofoliu diversificat, care sa produca venituri fixe si, respectiv, variabile, intr-o proportie stabilita in functie de conjunctura economica.
Alte prevederi interesante se refera la interdictia administratorului de a cumpara mai mult te 5% din actiunile aceleiasi societati comerciale, de a imprumuta firma sau de a achizitiona actiuni, obligatiuni ori alte valori mobiliare ale unei persoane juridice care nu a platit dividendele ori dobanzile. De asemenea, daca plasamentele sunt nerentabile, administratorul va fi obligat sa acopere personal prejudiciile cauzate beneficiarului.

Incetarea administrarii

Administrarea bunurilor altuia inceteaza in urmatoarele situatii:
a) prin stingerea drepturilor beneficiarului asupra bunurilor administrate;
b) prin expirarea termenului sau indeplinirea conditiei stipulate in actul constitutiv;
c) prin indeplinirea scopului administrarii sau prin incetarea cauzei care a dat nastere administrarii;
d) prin denuntarea de catre beneficiar a actului de desemnare;
e) prin inlocuirea administratorului de catre beneciar sau de instanta judecatoreasca;
f) prin decesul, punerea sub interdictie judecatoreasca, renuntarea administratorului ori supunerea acestuia procedurii insolventei;
g) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a beneficiarului la intrarea acestuia in insolventa, daca aceasta stare afecteaza bunurile administrate.
Mostenitorii, executorul testamentar sau tutorele sunt obligati sa intreprinda, in privinta oricarei afaceri incepute, masuri imediate necesare prevenirii producerii de pierderi, precum si sa dea socoteala fata de persoana indreptatita de pierderea bunurilor.

Nu va incredeti in promisiunile verbale ale unui pretins cumparator indiferent de gradul de prietenie sau rudenie. faceti intotdeauna aplicarea prevederilor mai sus mentionate reprezentand clauza compromisorie de gradul 4.
Se pot cere garantii, insasi ipoteca-sarcina aplicarii imobilului pe care il vindeti ( garantie reala in-rem) sau o garantie a altei persoane fizice sau juridice ( garantie in-persona).
NU acceptati mentiune in actul de vanzare-cumparare a unui pret mai mic decat cel pe care il negociati, in acest caz se poate atrage nulitatea constractului.
In cazul in care vindeti sau cumparati de la o persoana juridica, societate comerciala sau PFA ( persoana fizica autorizata) sau reprezentanta strain ape teritoriul Romaniei asigurati-va ca aceasta persoana functioneaza, nu a fost ridicata de Registrul Comertului, nu este in proces de lichidare sau nu a fosr radiate de Ministerul de Externe.
Solicitati de fiecare data acordul scris al organelor de conducere in cazul vanzarii sau cumpararii unui imobil, cu pretul mentionat expres.
De asemenea sfaturile mentionate mai sus sunt valabuile si pentru donatie sau schimb de locuinta.

In afara acestora sunt necesare acte de stare civila care atesta pentru dumneavoastra calitatea de mostenitor al defunctului ( certificat de nastere, certificat de deces, certificat de casatorie, a;te certificate de mostenire etc)
Avand toate aceste acte se poate deschide un proces impotriva Statului Roman ce va fi reprezentat de Minsterul de Finante si/sau Primaria Municipiului Bucuresti sau alt organ al Administratiei centrale de stat (Primarii de judet) prin care solicitam “sa ni se restituie imobilul in natura, respectiv sa ni se lase in proprietate si linistita posesie”.
In cazul revendicarii sunt posibile doua situatii:
A Imobilul sa fi fost in proprietatea statului nationalizat cu titlu valabil ( a se vedea Decretul 92/1950 de nationalizare a imobillelor proprietate-privata)- face obiectul celor mai multe litigii.
B Imobilul sa fi fost ocupat abuziv, fara un titlu valabil In acest caz suntem sub incidenta invocarii dreptului de proprietate conform art. 480 C.civ.

In ambele cazuri este bine sa aveti depusa o cerere de restituire imobil la organele administrative care l-au preluat si care pot invoca un titlu asupra acestuia.
In cazul altor orase din ?ara, cererea de restituire se depune la Primariile de judet.
In cazul in care s-a depus o cerere la alt organ administrativ, acel organ este obligat sa trimita cererea la Organele competente.
In conditiile in care aveti o cerere inregistrata pana in iulie 2002, data cand si-a manifestat efectul dispozitiile legii 10/2001 se formuleaza actiunea sub incidenta acestei legi.
Daca nu aveti o cerere inregistrata, in baza legii 10/2001 sau a legii 112/1995 se poate promova o actiune in instanta in baza Dreptului comun, dreptul de proprietate, conform art. 480 C.civ.
Chiar daca ati avut o actiune in Instanta si a fost respinsa, conform legilor speciale 112/1995 sau 10/2001 se poate promova o alta actiune in revendicare in baza Dreptului comun.

II Proprietarul imobilului nationalizat ca urmare a cumpararii acestuia avand calitatea de chirias
In cazul in care ati cumparat imobilul nationalizat in anii’50, ca urmare a contractului de inchiriere, pe care l-ati avut si aveti calitatea de parat in actiunea promovata de proprietar, puteti invoca prevederile Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.9/2009 (Decizie de plen-9 judecatori)- care protejeaza dreptul de proprietate al cumparatorului de buna credinta, in cazul imobilului nationalizat sau expropriat.
Pentru amanunte puteti consulta un specialist..

Legea in vigoare, codul de procedura civila si codul familiei, spune ca atat timp cat nu exista copii, probleme privind partajul bunurilor comune, revenirea la numele anterior, divortul se poate dispune de catre un Notar Public sau la Starea Civila a Primariei in raza careia s-a incheiat casatoria.
Ori de cate ori se impune incredintarea copiilor, pastrarea numelui, plata unei pensii de intretinere se pronunta Instanta de judecata prin hotarare.

Ce trebuie sa stim in aceasta ultima situatie ?!??!

Este bine ca inainte de promovarea actiunii de divort sa va procurati toate actele necesare pe care le considerati in favoarea dumneavoastra sau a cererii pe care o formulati in instanta.
De exemplu:
• Acte privind starea materiala ( pentru a va putea fi incredintat copilul): adeverinta de salariat, dividente, sume provenite din chirii sau din activitatii conexe activitatii dumneavoastra de baza etc);
• acte ce provin din investitii societati comerciale sau persoane fizica autorizata relevante;
• o caracterizare din partea scolii sau gradinitei unde copilul dumneavoastra invata (de preferat sa reiasa ca va ocupati de copil);
• o adeverinta/ act medical de la medicul de familie, ce se ocupa de copil care sa ateste de asemenea ca va preocupati de sanatatea copilului;
• acte (un punct de vedere/caracterizare) de la Asociatia de proprietari;
• acte de proprietate ale imobilului/imobilelor pe care il/ le detineti;
• 2 martori, care sa nu fie rude si care sa cunoasca foarte bine modul in care va cresteti si educati copilul; etc

I In masura in care solicitati o pensie de intretinere de la celalalt sot este bine sa obtineti acte ce vor atesta veniturile acestuia (salariu, dividente, indemnizatii din functii de conducere, chirii, venituri din alte activitati conexe activitatii de baza etc).
Instanta este obligata sa tina cont de toate aceste acte privind incredintarea unui copil si stabilirea unei pensii mai mari sau mai mici in favoarea parintelui caruia i se incredinteaza copilul.

II Pastrarea numelui dobandit in timpul casatoriei.
Instanta de judecata este obligata sa dispuna odata cu divortul si revenirea la numele avut anterior in cazul in care sotul/sotia solicita acest lucru sau sa pastreze numele dobandit in timpul casatoriei ( de regula pentru sotie).
Pastrarea numelui se poate dispune de catre Instanta numai daca sotul/sotia este de acord.
In caz de refuz este important de evidentiat faptul ca sotia/sotul este cunoscut/a in mediul sau professional cu acest nume, fapt ce impune pastrarea lui.
In acest sens trebuie depuse acte care dovedesc ca aceasta. Se pot face dovezi cu lucrari publicate, participari la conferinte, o functie in care a fost ales/a sau numit/a, este foarte bine cunoscut/a in mediul de afaceri cu numele respectiv. Aceste situatii de fapt se pot dovedi si cu martori.

III Partajul bunurilor comune
Este obligatoriu sa avesti acte prin care sa dovediti bunurile comune cum ar fi : imobile, autoturisme, conturi bancare, obligatiuni.
Acte sau declaratii ale martorilor din care sa rezulte ca parintii v-au donat sau ati beneficiat de anumite servicii de pe urma lor. De exemplu: munca socrului care a construit el sau impreuna cu o echipa casa tinerilor casatoriti pentru fiica sa. Aceasta munca poate fi evaluata si atribuita in lotul sotiei.
De asemenea puteti dovedi ca ati avut alte venituri adiacente activitatii profesionale de baza. De exemplu: daca sotia a lucrat in particular croitoreasa, kinetoterapie, , sotul a lucrat ca tinichigiu auto, mechanic, meditatiii etc. Aceste situatii se pot dovedi si cu martori.
Probleme se pun si cu ocazia efectuarii expertizelor si a interogatoriilor, dar pentru amanunte puteti cere opinia unui avocat.

Legislatia romana permite ca persoanele condamnate in strainatate si care indeplinesc anumite conditii sa isi execute pedeapsa cu inchisoarea in Romania.
In cazul in care o persoana condamnata in strainatate doreste sa isi continue executarea pedepsei in Romania, aceasta are posibilitatea sa formuleze o cerere adresata conducerii penitenciarului in care se afla prin care sa solicite transferul in tara in vederea continuarii executarii pedepsei in Romania. Odata sesizata, conducerea penitenciarului va face demersurile necesare la Ministerul de Justitie al tarii respective, care, dupa verificarea conditiilor necesare, va intocmi un dosar pe care il va trimite Ministerului de Justitie din Romania.
Ministerul de Justitie din Romania va verifica si acesta indeplinirea conditiilor necesare si va sesiza Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Acesta din urma va sesiza instanta de judecata, respectiv Curtea de Apel Bucuresti si va depune dosar in instanta in vederea recunoasterii si punerii in executare a sentintei/sentintelor pronuntate de autoritatile straine, privind transferarea condamnatului pentru continuarea executarii pedepsei intr-un penitenciar din Romania.
Toata aceasta procedura este relativ complicata si de durata si este bine sa beneficiati de sprijinul unui avocat specializat in acest domeniu si care va poate ajuta facand demersurile necesare. Cu atat mai mult cu cat dosarul intocmit de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti va ajunge pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, urmand sa se stabileasca termen de judecata. Instanta de judecata va verifica inca odata indeplinirea conditiile prevazute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri de transfer si va dispune in consecinta.
Totodata, in fata instantei, avocatul ales de dvs va putea solicita si deducerea (scaderea) din pedeapsa ramasa de executat a perioadei deja executata in strainatate.
Sentinta penala pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti poate fi atacata cu recurs.

In situatia in care accidentul de circulatie a generat doar pagube materiale, fara victime, este suficient sa incheiat acea constatare amiabila si sa va prezentati la agentul care a incheiat asigurarea auto. Odata stabilita a cui este culpa in producerea accidentului, va adresati agentului asigurator al persoanei vinovate.

In cazul in care accidentul de circulatie s a soldat cu victime, aceasta este o situatie mai delicata care implica luarea unor masuri in momentul imediat ulterior accidentului, masuri care vor fi esentiale atat in cazul unui proces penal, cat si in cazul unui proces de raspundere civila.

Astfel : in cazul in care dvs sunteti autorul accidentului, in primul rand : daca victimele sint in stare critica incercati oprirea altor vehicule si cereti ajutor acestora pentru transportarea de urgenta la o unitate de prim ajutor in cazul in care nu puteti asigura Dvs. insiva primul ajutor. Nu uitati sa va notati nr. de inmatriculare al vehiculului ce transporta victima. Anuntati politia la nr. 112

Foarte important: NU PARASITI LOCUL ACCIDENTULUI fara incuviintarea politiei intrucat se poate interpreta ca ati parasit locul accidentului sau ca v-ati sustras de la cercetari si/sau recoltarea de probe biologice, iar aceasta fapta constituie infractiune

Foarte important pt dvs. : retineti, notati-va sau cel mai bine fotografiati dvs sau un prieten locul exact de producere al accidentului, orice fel de repere, inclusiv semnele de circulatie din apropiere si urmele de franare, eventual nr. imobilului in dreptul caruia s-a produs evenimentul sau borna kilometrica, topografia exacta a locului, eventual nr. de inmatriculare ale vehiculelor implicate in accident si directia din care veneau acestea, daca este posibil si numele conducatorilor auto implicati in accident si ora producerii. Foarte important : observati si notati numele martorilor oculari, eventual obligati-va fata de acestia sa le platiti ziua de munca si deplasarea pentru data cand ar urma sa fie audiati,

Nu modificati pozitia vehiculului pina la sosirea echipajului de politie pentru a se face masuratorile necesare in astfel de cazuri.

In cazul in care sunteti implicat intr un astfel de eveniment rutier, este recomandabil sa va adresati unui avocat care sa va consilieze, avand in vedere ca de regula odata cu procesul penal se va desfasura si un proces civil, de obligare la plata unor despagubiri.