Ca si numeroase alte prevederi continute de noul Cod civil, in vigoare de la 1 octombrie 2011, initiatorul acestui important act normativ – considerat oglinda a sistemului social – a avut ca baza Codul civil al provinciei Quebec din Canada. Acesta din urma a fost promulgat in anul 1994, fiind in fapt o autentica recodificare a legislatiei existente pana la acel moment, fiind codificate si solutii jurisprudentiale.
Codul provinciei Quebec grupeaza institutii fundamentale ale dreptului civil, cum sunt: persoana fizica si juridica, familia, succesiunile, bunurile, obligatiile (inclusiv contractele speciale), prioritatile si ipotecile, probele, prescriptia extinctiva, publicitatea drepturilor, precum si normele de drept privat international. Structura care a fost preluata si in noul Cod civil roman, cu unele mici modificari. Motivele acestei optiuni a initiatorului pentru propunerea adoptarii Codului provinciei Quebec constau in faptul ca contine cea mai recenta si completa recodificare, constituind totodata o sursa de inspiratie pentru multe tari civilizate.
Titlul V, Cartea a III-a, Despre bunuri
Pentru prima data in tara noastra, Codul civil introduce reglementari precise privind bunurile altuia, ce vor fi aplicate in fiecare situatie in care exista reglementari speciale referitoare la administrarea acestora, dar si in completarea eventualelor reglementari speciale. Noile prevederi sunt stipulate de articolele numerotate de la art. 792 la art. 857, modificand actuala administrare a bunurilor unei persoane de catre un tert, care pana acum s-a realizat, cu predilectie, in baza unui mandat conventional, legal sau judiciar.
Desi in noul Cod legiuitorul nu defineste institutia administrarii bunurilor altuia, precizeaza totusi calitatea de administrator, la art. 792: persoana care este imputernicita, prin legat sau conventie, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu ii apartine.
Astfel, sunt reglementate doua forme de administrare si anume administrarea simpla si administrarea deplina. In timp ce administrarea simpla presupune imputernicirea administratorului de a efectua actele necesare pentru conservarea bunurilor si actele utile pentru ca acestea sa poata fi folosite conform destinatiei lor obisnuite, administrarea deplina presupune si indatorirea administratorului de a exploata in mod profitabil bunurile administrate, de a spori patrimoniul sau de a realiza afectatiunea masei patrimoniale – ceea ce implica si o libertate mai mare a administratorului deplin de a incheia acte de dispozitie privind bunurile administrate. Capitolul al III-lea contine si prevederi referitoare la evitarea conflictelor de interese dintre administrator si cel ale carui bunuri sunt administrate, la separarea bunurilor administratorului de cele administrate, fiind stabilita si posibilitatea administratorului de a sta in justitie pentru orice cerere sau actiune referitoare la administrarea bunurilor si de a interveni in orice cerere sau actiune, avand drept obiect bunurile administrate.
De asemenea, trebuie precizat ca administratorul poate fi ori o persoana fizica, ori o persoana juridica. Cu mentiunea ca, in doctrina provinciei Quebec, persoana fizica poate avea, de regula, calitatea de administrator al bunurilor altuia, imputernicirea persoanei juridice fiind mai degraba o exceptie.
Plasamentelor considerate sigure
In privinta art. 831 – 836 al Sectiunii a 5-a subliniem ca, sunt prezumate a fi sigure, plasamentele stabilite periodic de Banca Nationala a Romaniei si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Administratorul care efectueaza alte plasamente, nefiind autorizat expres de catre beneficiar, raspunde pentru prejudiciul provocat, fara a se tine seama de o eventuala culpa. Astfel de plasamente sunt efectuate de administratorii imputerniciti cu simpla administrare, care trebuie sa tina cont de randament si cresterea estimata a valorii, in asa mod incat sa realizeze un portofoliu diversificat, care sa produca venituri fixe si, respectiv, variabile, intr-o proportie stabilita in functie de conjunctura economica.
Alte prevederi interesante se refera la interdictia administratorului de a cumpara mai mult te 5% din actiunile aceleiasi societati comerciale, de a imprumuta firma sau de a achizitiona actiuni, obligatiuni ori alte valori mobiliare ale unei persoane juridice care nu a platit dividendele ori dobanzile. De asemenea, daca plasamentele sunt nerentabile, administratorul va fi obligat sa acopere personal prejudiciile cauzate beneficiarului.
Incetarea administrarii
Administrarea bunurilor altuia inceteaza in urmatoarele situatii:
a) prin stingerea drepturilor beneficiarului asupra bunurilor administrate;
b) prin expirarea termenului sau indeplinirea conditiei stipulate in actul constitutiv;
c) prin indeplinirea scopului administrarii sau prin incetarea cauzei care a dat nastere administrarii;
d) prin denuntarea de catre beneficiar a actului de desemnare;
e) prin inlocuirea administratorului de catre beneciar sau de instanta judecatoreasca;
f) prin decesul, punerea sub interdictie judecatoreasca, renuntarea administratorului ori supunerea acestuia procedurii insolventei;
g) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a beneficiarului la intrarea acestuia in insolventa, daca aceasta stare afecteaza bunurile administrate.
Mostenitorii, executorul testamentar sau tutorele sunt obligati sa intreprinda, in privinta oricarei afaceri incepute, masuri imediate necesare prevenirii producerii de pierderi, precum si sa dea socoteala fata de persoana indreptatita de pierderea bunurilor.