Cabinet Avocatura Bogdan Ionescu si Asociatii

In Cartea a IV-a a noului Cod civil, in vigoare cu incepere de la 1 octombrie 2011, este reglementata materia succesiunilor si libertatilor, revizuindu-se unele institutii precum testamentul, rezerva succesorala sau raportul succesoral. De asemenea, sunt grupate aspectele comune ale tuturor tipurilor de succesiuni, stabilindu-se cu claritate atat intelesul notiunii de mostenire legala, cat si caracterul supleativ al acesteia in raport cu mostenirea testamentara. In acelasi timp este statuata regula potrivit careia actele juridice avand ca obiect eventuale drepturi asupra unor mosteniri nedeschise sunt lovite de sanctiunea nulitatii absolute.
In aceeasi sectiune a noului Cod civil sunt reglementate conditiile generale ale dreptului de a mosteni. In materie de capacitate, se stabileste ca o persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii, iar drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, cu conditia ca acesta sa se nasca viu.
Cu titlu de noutate legislativa sunt stabilite cazurile de nedemnitate absoluta si nedemnitate judiciara, efectele nedemnitatii, precum si faptul ca aceste efecte pot fi inlaturate prin manifestarea expresa a vointei defunctului. Cu mentiunea ca aceste ultime reglementari au fost adoptate dupa Codul civil francez si cel al provinciei canadiene Quebec.
In cadrul Titlului al II-lea privind mostenirea legala este delimitata sfera persoanelor cu calitate de mostenitori legali, instituindu-se principiile generale ale devolutiunii legale. Cu pastrarea celor patru clase de mostenitori traditionali si ordinea in care acestia acced la succesiune. De precizat ca mostenirea reprezinta transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta, fiind supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut, la data mortii, resedinta obisnuita. In continuare vom parcurge restul prevederilor legislative avute in vedere de legiuitor, in acest important capitol al Dreptului civil.

Cazuri de nedemnitate

Daca defunctul nu a dispus altfel prin testament, patrimoniul acestuia se transmite prin mostenire legala. In cazul existentei unui testament, o parte din patrimoniu se transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta prin mostenire legala. In situatia in care nu se poate stabili daca un mostenitor a supravietuit altuia, acesta nu-l poate mosteni pe celalalt.
Este nedemn de a mosteni, fiind inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara:
- cel condamnat penal pentru intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea;
- cel condamnat penal, care a incercat sa ucida un succesibil inainte de deschiderea succesiunii, daca acesta ar fi inlaturat sau restrans vocatia la mostenire a faptuitorului;
- cel condamnat penal pentru savarsirea cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea, a unor fapte grave de violenta fizica sau morala, ori a unor fapte care au determinat moartea victimei;
- cel care a ascuns, a alterat, distrus sau falsificat testamentul defunctului;
- cel care l-a impiedicat pe testator sa intocmeasca, sa modifice sau sa-si revoce testamentul prin dol sau violenta.
Oricare succesibil poate solicta in instanta declararea nedemnitatii in termen de un an de la deschiderea mostenirii, sub sanctiunea decaderii. Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, admnistie dupa condamnare, gratiere sau prescriptia executarii pedepsei.

Mostenirea legala

Mostenirea legala se cuvine, in ordine: sotului supravietuitor si rudelor defunctului:
- clasa intai: descendentii;
- clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati;
- clasa a treia: ascendentii ordinari;
- clasa a patra: colateralii ordinari.
In lipsa mostenitorilor legali, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orasului sau municipiului.
Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal, daca legea nu prevede altfel.
La mostenire pot veni prin reprezentare succesorala numai descendentii copiilor defunctului si cei ai fratilor ori surorilor acestuia.

Sotul supravietuitor

Sotul supravietuitor il mosteneste pe cel decedat daca nu era divortat de acesta, fiind chemat la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali. Cota sotului supravietuitor este:
- un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
- o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati ai defunctului;
- o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati ai defunctului;
- trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendentii ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
Sotul supravietuitor are un drept de abitatie asupra locuintei (gratuit, inalienabil si insesizabil) asupra caruia nu este titular, ce poate fi inlaturat prin punerea la dispozitie a unei alte locuinte corespunzatoare de catre mostenitorii interesati. Dreptul de abitatie se stinge in urma partajului, dar nu mai devreme de un an de la deschiderea mostenirii. De asemenea, se poate stinge in cazul in care sotul supravietuitor se recasatoreste mai devreme de un an de la deces.
In concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului se bucura de trei sferturi din mostenire.

Ascendenti privilegiati si colateralii privilegiati

Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului.
Colateralii privilegiati ai defunctului sunt fratii, surorile si copiii acestora, pana la gradul al patrulea de rudenie, inclusiv.
Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati vin la mostenire, daca descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni.
In concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor beneficiaza doar de o treime din mostenire.
In concurs fie cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor beneficiaza de o jumatate din mostenire.
Intre acestia, mostenirea se imparte in mod egal.

Ascendentii ordinari

Ascendentii ordinari sunt rudele in linie dreapta ascendenta ale defunctului, cu exceptia parintilor acestuia. Ei vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile pentru a mosteni. In concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii privilegiati culeg un sfert din mostenire – indiferent de numarul lor -, pe care o impart in mod egal.

Colateralii ordinari

Colateralii ordinari – care vin la mostenire in ordinea gradului de rudenie – sunt rudele colaterale ale defunctului, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati. Acestia vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati si ascendentii ordinari nu indeplinesc conditiile de mostenitori. In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari culeg un sfert din mostenire – indiferent de numarul lor -, pe care o impart in mod egal.

Dreptul civil roman introduce, cu incepere din 1 octombrie 2011, validitatea expresa a darurilor manuale, mentinandu-se totodata cerinta ad validitatem a formei autentice in materia donatiilor din vechiul Cod civil. Potrivit expunerii de motive a initiatorului si importantei practice a evaluarii mobilelor donate – in special in materia reductiunii si raportului – s-a accentuat in noua legislatie necesitatea inscrisului estimativ, obligatie prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute. In acelasi timp, aria de aplicare a donatiei sub forma darului manual a fost limitata la bunurile mobile corporale de valoare redusa, in scopul consolidarii rolului protectiv al formalismului in materia contractului de donatie.
Pe de alta parte, dintre cauzele de revocare a donatiilor s-a eliminat – fiind considerata inutila si inadecvata societatii actuale – revocarea de drept a donatiilor pentru survenire de copii. In acelasi timp si pe aceleasi considerente au fost simplificate si formalitatile in cazul donatiilor intre soti.

Cum spuneam, legiuitorul a men]inut vechea prevedere a conditiei ad validitatem, stipulata in noul Cod civil la art. 1.011. – (1): Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute. La fel si promisiunea de donatie, sub aceeasi sanctiune. Nefiind supuse acestei dispozitii donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale. Sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei, bunurile mobile trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar si sub semnatura privata. Bunurile mobile corporale pot fi donate si prin dar manual, daca sunt de valoare redusa, tinandu-se cont si de starea materiala a donatorului.
Contractul de donatie este autentificat de notar, care inscrie actul de indata in registrul national notarial tinut in format electronic. In cartea funciara, dispozitiile in materie raman aplicabile.
Potrivit art. 1.013. – (1) Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostiinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii. De asemenea, oferta nu poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei, insa mostenitorii acestuia pot comunica o eventuala acceptare anterioara.
In caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donatie nu confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea promisiunii.
Ar mai fi de mentionat ca este lovita de nulitate absoluta donatia care:
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului;
b) impune donatorului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;
c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti.

* Asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor are un caracter discriminatoriu, abuziv si inechitabil

* Cetatenii care nu platesc prima de asigurare nu pot fi amendati de catre primarii decat incepand cu luna august 2012

* Actul normativ este sabotat atat de companiile de asigurari implicate sau neimplicate in colectarea sumelor de bani de la populatie, cat si de autoritatile publice centrale ori locale

Biroul de Avocat Bogdan Ionescu si Asociatii ofera consultanta

si reprezentare in fata instantelor judecatoresti impotriva

abuzurilor la care pot fi supusi proprietarii de locuinte

FONDUL PROBLEMEI

La fiecare dezastru natural de genul cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor, Guvernul s-a vazut pus in situatia de a ajuta populatia sinistrata din fondurile proprii de rezerva. Din cvarii motive, acest ajutor ori a ajuns cu intarziere si mult diminuat la oameni, ori a incaput pe mana unora care nu-l meritau defel. Motiv din care executivul s-a ales si cu banii dati, si cu oprobiul cetatenilor ajunsi in nevoie.

Incepand de prin 2006, puterea politica s-a aplecat asupra unei modalitati prin care sa nu mai cheltuie acesti bani si nici sa nu se mai aleaga cu critici, inventand o noua taxa de solidaritate. Prin care toti cei aproximativ 8,3 milioane de proprietari de locuinte sa plateasca o taxa cuprinsa intre echivalentul a 10 – 20 de euro pe an, din care sa fie despagubiti cei calamitati in caz de dezastru natural. Asemenea initiative au mai fost puse in aplicare si in alte tari, printre care si Turcia, toate fiind soldate cu esecuri, in sensul ca colectarea de bani de la populatie n-a depasit in niciun caz procentul de 15%.

MIEZUL PROBLEMEI

Pentru gestionarea acestei laboriase activitati s-a constituit PAID (Pool de Asigurare Impotriva Dezastrelor), sub forma de societate comerciala de asigurare-reasigurare. In componenta careia s-au inscris 13 companii de asigurari ce activeaza in Romania (depunand un capital de 4,55 milioane de euro), dupa cum urmeaza:

1. Astra – 15%

2. Groupama – 15%

3. Platinum – 15%

4. Uniqa

5. Generali

6. Ardaf

7. Euroins

8. Carpatica

9. Grawe

10. Credit Europe

11. ABC

12. Certasig

13. City Insurance

Din cele 8,3 milioane de locuinte ridicate pe teritoriul Romaniei – potrivit datelor statistice – 65% sunt din caramida si beton, iar 35% din lemn paianta sau chirpici. Proprietarii primei categorii de persoane sunt obligati sa achite echilalentul a 20 de euro pe an pentru a-si asigura locuinta, iar ceilalti – 10 euro. Despagubirile acordate in caz de dezastru total se ridica la 20.000 de euro, respectiv 10.000 de euro. Cine nu intelege sa plateasca risca amenzi cuprinse intre 100 si 500 de lei, ce vor fi aplicate de autoritatile publice locale. Legea nu distinge in ce conturi vor ajunge aceste amenzi; vor ajunge la PAID, ori vor ramane la primarii? In prima situatie, autoritatile locale vor fi obligate sa lucreze gratuit spre bunastarea unei societati private, ceea ce nu este nici normal, nici legal. De precizat ca proprietarul care detine o asigurare facultativa la una dintre cele 13 societati de asigurare mentionate sau la alta, care acopera si cele trei riscuri de dezastru – cutremur, alunecare de teren ori iunundatie – nu mai este chemat sa se asigura si in mod obligatoriu, prin intermediul PAID (prevedere adugata la lege abia in cursul anului 2011).

CRITICI

Legiuitorul si Presedentia au promulgat Legea nr. 260/2008, modificata si republicata, fara a tine cont de o serie de prevederi legislative, inclusiv constitutionale, care o fac cel putin controversata, daca nu chiar nelegala. Dintre care mentionam:

- Proprietarii de locuinta, indiferent daca detin o garsoniera intr-un bloc al unui mic oras de provincie ori o vila construita ilegal pe marginea unui rau sunt obligati sa plateasca tot 20 de euro/an. Desigur, in caz de dezastru total, despagubirea va fi de maximum 20.000 de euro. Numai ca efortul de solidaritate al primei categorii este incoparabil cu al celei de a doua. Pe de alta parte, la ora actuala, cu maximum de despabuire cu greu pot fi ridicate doua camere undeva la tara. Altfel spus, unii sunt chemati sa fie mai solidari decat altii.

- In Romania exista zone unde cetatenii n-au fost nicicand calamitati, care si-au ridicat asezarile departe de riscurile naturale la care ne referim. Spre exemplu, doar 360.000 de locuinte din tara se afla intr-un perimetru unde exista risc de inundatii. Ceea ce inseamna ca proprietarii restului de aproape opt milioane vor trebui sa plateasca cotizatii de solidaritate, doar pentru a absolvi Guvernul de asemenea efort. Moment in care ne putem imagina ca taxele incasate in cadrul Pool-ului de asigurare de la toti proprietarii pot ajunge la cifre mult mai mari decat eventualele despagubiri acordate sinistratilor. Caz in care actionarii PAID vor incasa dividende frumusele. Ba chiar pot, la sfarsit de an, sa majoreze taxa de solidaritate – cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor -, in functie de propriile interese.

- Pentru persoanele asistate social, autoritatile locale sunt cele chemate sa achite taxa de solidaritate aferenta. Numai ca acest lucru este imposibil la ora actuala, deoarece asemenea cheltuieli n-au fost bugetate la data aprobarii exercitiului. Asta inseamna ca, in ciuda faptului ca legea a intrat in vigoare la 15 iulie 2011, niciun leu nu va putea fi alocat acestui scop din bugetul primariilor, pana la anul. Iar retroactiv nu se poate, ca nu permit alte legi. In aceeasi situatie se afla si autoritatile centrale, care administreaza ori au in proprietate divese locuinte. Iar daca toti cetatenii sunt obligati sa plateasca inclusiv pentru anul in curs, nu de acelasi regim se “bucura” si autoritatile noastre.

DEZINFORMAREA POPULATIEI

Ministerul Administratiei si Internelor a facut public faptul ca termenul limita privind asigurarea obligatorie a locuintelor este 15 iulie 2011. Respectiv ca, de la aceasta data, proprietarii care nu si-au asigurat locuintele sunt pasibili de amenzi – cum spuneam – cuprinse intre 100 si 500 de lei. Lucru complet neadevarat, dupa cum vom demonstra, fara echivoc, in cele ce urmeaza.

Legea nr. 260/2008, modificata si republicata, stipuleaza cu claritate ca obligativitatea incheierii politelor impotriva dezastrelor naturale devine efectiva la 90 de zile de la adoptarea normelor de aplicare ale actului normativ. Iar cum aceste norme au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei abia la data de 6 mai 2011, rezulta ca proprietarii vor putea fi trasi la raspundere contraventionala abia incepand cu data de 6 august 2012, adica atunci cand a expirat un an intreg, iar proprietarul n-a inteles sa se asigure. Si in niciun caz din 15 iulie 2011, cum dezinformeaza MAI populatia.

Ca sa fim si mai expliciti, reproducem din art. 33 al Legii nr. 260/2008: “Pentru primul an, proprietarii de constructii cu destinatia locuinta sunt obligati sa incheie contracte de asigurare obligatorie a locuintelor pana la expirarea unei perioade de un an de la data implinirii termenului prevazut la art. 3 alin. (1)”. La fel, si art. 30 alin. (1) lit. a) al aceluiasi act normativ stipuleaza ca persoanele fizice ori juridice pot fi amedate numai daca a expirat perioada de gratie de un an, respectiv 6 august 2012.

STAREA DE FAPT

La ora actuala, procentul de asigurare obligatorie a locuintelor se situeaza cu mult sub 10%, iar ritmul de colectare nu depaseste 3.000 de polite pe zi. Care polite sunt incheiate de angajatii celor 13 companii de asigurari componente ale PAID. Acestia beneficiaza de un comision de 10% din valoarea politelor incheiate, respectiv doi sau un euro/locuinta. Daca in situatia unor blocuri de 10 etaje, din marile orase, afacerea poate fi profitabila in caz de consens general, nu acelasi lucru se poate spune despre satele si comunele patriei, unde locuintele sunt mai razlete si mai greu accesibile. Fiindca acolo, deplasarea si timpul alocat convingerii cetatenilor de a plati taxa de solidaritate este incomparabil mai anevoioasa.

CONCURENTA NELOIALA SAU ECONOMIE DE PIATA?

Pana in prezent, au existat numeroase cazuri in care agentii de asigurari ai celor 13 companii din cadrul PAID au sabotat Legea nr. 260/2008, in interesul propriu si al firmelor pe care le reprezinta. In sensul ca, dupa ce au prezentat proprietarilor de locuinte riscul la care se expun daca nu incheie asigurari obligatorii impotriva dezastrelor naturale, le-au oferit polite putin mai costisitoare, dar mai avantajoase, ale propriilor companii. Motivul? Comisionul mai substantial si un beneficiu mai mare pentru compania pe care o reprezinta.

Un alt gen de concurenta ce poate fi interpretata drept neloiala dar, dupa parerea noastra, e perfect legala, consta in practica abordata de unele companii de asigurari ce nu fac parte din PAID, dar se ocupa cu asigurarea locuintelor populatiei. Acestea au iesit pe piata, oferind cetatenilor polite tot de 20 de euro pe an, care pe langa cele trei riscuri ale asigurarii obligatorii includ si altele, iar primele de despagubire se ridica la sume mai tentante, de peste 30.000 de euro, fata de maximum 20.000 de euro cat ofera cele 13 companii din cadrul PAID. Iar cum asigurarea facultativa excepteaza obligativitatea politei obligatorii, de ce-ar plati proprietarul aceeasi suma de bani pentru riscuri reduse si despagubiri mai mici?

Mai mentionam ca proprietarii de locuinte inscrise intr-unul dintre gradele de risc seismic nu pot incheia polite de asigurare impotriva dezastrelor naturale, pana la reabilitarea imobilului, deoarece altminteri nu vor fi despagubiti.

CETATENII POT FI VICTIMELE UNOR ABUZURI

Agentii asiguratori din cadrul PAID apeleaza adesea la primarii unor localitati, solicitandu-le sprijinul pentru colectarea primelor de la proprietarii de locuinte, ba chiar cerandu-le sa-i amendeze abuziv pe cei ce nu platesc. Lucru oarecum absurd, deoarece edilii n-au nici cel mai mic interes de a se certa cu alegatorii (numerosi aflati la limita saraciei), mai ales in pragul alegerilor locale, pentru a rotunji conturile asiguratorilor. Multi primari au recunoscut ca nici macar ei nu si-au asigurat locuinta si ca nu au de gand sa-i ajute gratuit pe agentii de asigurari, pentru ca acestia sa incaseze primele si comisioanele aferente. Situatie in care cei ce gestioneaza PAID se tot intreaba ce ar fi de facut in atare situatie. Poate colectarea la nivel national a banilor, odata cu plata impozitelor pe imobile, cum se proceda inainte de 1989, cand cu totii plateam ADAS? Dar si o astfel de solutie ar fi nelegala, deoarece organisme ale statului ar fi obligate sa lucreze pe gratis in folosul unei societati private. Poate obligativitatea asigurarii doar in acele zone unde gradul de pericol de cutremure, alunecari de teren ori inundatii este major? Si ar mai fi alte solutii, asupra carora nu vom mai insista.

In concluzie, proprietarii de locuinta nu pot fi obligati sa-si asigure casele si nici sanctionati contraventional daca n-o fac, pana in august viitor. In caz contrar, denota ca sunt victimele unor abuzuri.

PENTRU PERSOANELE ASISTATE SOCIAL PLATESC AUTORITATILE LOCALE

In ciuda faptului ca Legea nr. 260/2008 prevede cu claritate ca asistatii sociali nu trebuie sa plateasca, polita de asigurare urmand a fi suportata din bugetele locale, Guvernul este pe cale sa comita un nou abuz la lege, printr-o initiativa de data recenta (iulie 2011). Executivul a propus Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale sa achite politele in locul lor, urmand ca sumele respective de bani sa fie deduse din ajutorul social al acestei categorii defavorizate a populatiei. Guvernul n-a omis nici situatia in care un asistat social mai pierde si bruma de bani pe care o primea de la stat, din diverse motive. Astfel, familia acestuia va achita datoria in maximum 3 luni de la incetarea dreptului.

Cum spuneam, cabinetul Emil Boc calca in picioare Legea asigurarii obligatorii a locuintelor care, la art. 3 alin. 4), stipuleaza cu claritate: In cazul persoanelor fizice beneficiare de ajutor social, prima obligatorie se suporta din bugetele locale pe seama sumelor defalcate din venituri ale bugetului de stat. Cu conditia ca acestea, aflate in putere, sa presteze ore de munca in folosul comunitatii.

Altfel spus, ar fi un abuz incalificabil ca si acestor amarati, care isi duc viata sub limita de subzistenta, sa li se ia bani pentru asigurare. Mai mult, ceea ce asistatii sociali care detin o locuinta ar datora, daca Legea nr. 260 n-ar spune altfel, nu le poate fi imputabil altor membrii ai familiei, deoarece inca nu exista un asemenea cadru legal in Romania. Si, cu atat mai putin, nu le pot fi percepute dari unor membrii ai familiei, ascendenti sau descendenti, care nu locuiesc impreuna cu asistatul.