Arestul la domiciliu

 

Legislatia romaneasca adopta, incepand cu 1 octombrie 2011, o noua prevedere care pana acum nu a existat in tara noastra, ce se refera la arestul la domiciliu (C.p.p, Titlul V Masurile preventive si alte masuri procedurale, Cap. I – Masuri preventive, Sectiune I, art. 202 si urm.). De masura preventiva se vor bucura suspectul sau inculpatul in sarcina caruia sunt retinute “probe si indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila” ca acesta ar fi savarsit o infractiune. Masura arestului la domiciliu se dispune in mod proportional cu gravitatea acuzatiei, putand fi luata de catre organul de cercetare penala ori de procuror, numai in cursul urmaririi penale, prin ordonanta motivata. De asemenea, mai pot dispune arestul la domiciliu fata de inculpat:

- judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, in procedura de camera preliminara;

- judecatorul de camera preliminara;

- instanta de judecata, in cursul judecatii.

In timpul judecatii, instanta se pronunta asupra masurii preventive in discutie prin incheiere motivata.

Arestul la domiciliu consta in monitorizarea suspectului si inculpatului cu ajutorul unei bratari electronice montate pe mana sau pe picior, dotate cu sistem GPS, astfel incat respectivul sa nu-si poata parasi locuinta fara stirea organelor de cercetare penala. Acest procedeu este des utilizat in toate statele Uniunii Europene si in cele civilizate ale lumii, fata de persoanele care nu au fost condamnate definitiv, ba chiar si in timpul liberarii conditionate ori sub supraveghere. Pe durata acestei masuri preventive, suspectii nu au voie sa ia legatura cu victimele, cu martorii din proces ori cu alte parti implicate in caz.

Noua reglementare este benefica atat pentru suspecti cat si pentru stat. Pe de o parte, inculpatul, daca nu mai beneficiaza total de prezumtia de nevinovatie – de vreme ce impotriva lui a fost declansata cercetarea penala -, macar dispune de o oarecare libertate de miscare si, mai ales, nu mai intra in contact cu starea de detentie, inainte de a fi condamnat definitiv pentru o presupusa infractiune. Pe de alta parte, statul inregistreaza importante economii, deoarece nu va mai supurta cheltuielile detinerii in stare de arest preventiv, singurul efort financiar fiind acela al costului bratarilor electronice si monitorizarii.

De retinut ca arestul preventiv este, de fapt, o masura preventiva intermediara intre starea de arest si libertate, sub control judiciar. Care masura nu se acorda celor acuzati de evadare sau de infractiuni comise impotriva unui membru al familiei.

Drept Penal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>